Bruschetele sunt gustări pe care italienii le servesc, în general, la un pahar cu vin sau cu bere și care au devenit extrem de populare și la noi. Pot fi comparate cu tapas-urile spaniole.
Citește mai departe »
Unul dintre primele preparate pe care acum le numim, fancy, „fusion“ este gulașul, care a luat naștere la intersecția dintre cultura gastronomică a Imperiului Otoman cu ceaunele ciobănești din Europa de Est.
Citește mai departe »
Are o istorie de vreo trei milenii şi un mod de preparare cât se poate de simplu: boabele de soia sunt lăsate la fermentat în apă sare alături de un mucegai sau vreo drojdie (ca agent de fermentare), apoi storcite.
Citește mai departe »
Bucătăria fusion este, de cele mai multe ori, un concept hulit și neînţeles de cei care nu știu prea bine cu ce se mănâncă. Cuvântul „fusion“ (fuziune) înseamnă, în mod obișnuit, actul de a îmbina două substanţe sau elemente, de cele mai multe ori sub efectul căldurii.
Citește mai departe »
La Milano vin două bucăţi, la Viena- două bucăţi, la Barcelona- ghici?- două bucăţi: una bondoacă şi amară, alta, înaltă şi clară- espresso şi paharul cu apă. Esenţa răsfăţului de dimineaţă sau a răsfăţului cu prietenii pe care îi revezi la o cafea.
Citește mai departe »
Asociată cu bucătăria franceză rustică, farfuria de mezeluri a devenit, mai nou, foarte populară și apare chiar și în meniul celor mai sofi sticate restaurante din Manhattan. Pentru a servi între patru și șase oameni veţi avea nevoie de un fun de lemn rotund și de...
Citește mai departe »
Quiche-ul este o tartă sărată care are la bază o foaie brisée/fărâmicioasă, făcută cu unt. Rețeta de bază: 250 g făină, 125 g unt, un vârf de cuțit sare, 50 ml apă, un gălbenuș de ou.
Citește mai departe »
...a influenţat mult bucătăriile tradiţionale ale altor popoare şi în același timp s-a completat cu elemente din cea ucraineană, bulgară, găgăuză, rusă, precum și în secolele trecute, din bucătăriile grecească şi turcească.
Citește mai departe »
Orientul extrem înseamnă, din punct de vedere geografic, zona care se întinde din Siberia de est spre sud, până în Indonezia şi include Mongolia, Japonia, Coreea, Vietnam, Thailanda şi mare parte din China. Tăiţeii ocupă o poziţie importantă în bucătăria chinezească. De fapt, chinezii i-au inventat.
Citește mai departe »
Pe la 1600 Europa, culme a civilizație creștine, leagăn al tuturor ideologiilor umaniste și al prea multor genociduri, continent bătrân, rafi nat și hrăpăreț era scena unei intruziuni splendide și multiple.
Citește mai departe »
Știți legendele acelea cu borșul de pește care nu este cu adevărat autentic până nu este făcut cu apă din Dunăre? Ei bine, e adevărat că în Deltă sunt încă mulți pescari care gătesc ciorba de pește cu apă direct „de la sursă”.
Citește mai departe »
Pentru o porție se folosește o jumătate dintr-un piept de pui fără os, se crestează și se introduc ciupercile sotate în prealabil. Pieptul se trage în unt la foc moderat, pe ambele părți, apoi se introduce la cuptor la 180°C, aproximativ 10 minute.
Citește mai departe »
Iarna este asociată cu statul după sobă (reală sau virtuală). Serile lungi, geroase, trec mai repede într-o companie plăcută, iar poveștile curg mai cu spor la o cană de vin fiert.
Citește mai departe »
Însă forma în care cunoştem acum hamburgerul a apărut în 1885, în Wisconsin, unde un tânăr de doar 15 ani, Charlie Nagreen, deţinea o afacere cu chiftele. Într-una din zile i-a venit ideea de a pune o astfel de chiftea între două bucăţi de pâine şi de a o vinde ca fiind cel mai bun produs pentru a lua o gustare în timp ce te deplasezi.
Citește mai departe »
Tradițiile berii ni le-am însușit de la neamurile germanice stabilite prin epoca imperială a Ardealului? Am manufacturat secole de-a rândul pils-uri mai mult sau mai puțin lăudabile și destul de filtrate.
Citește mai departe »
Discuțiile despre cât de tradiționale sunt sarmalele românești se învârt în jurul altor vecini, mai balcanici. Însă puțini știu că sarmalele sunt una dintre cele mai vechi tipuri de mâncare din istoria gastronomiei.
Citește mai departe »
Făină de grâu, apă şi uneori ouă. Atât de simplu. Nu există ingrediente secrete. Și cu toate astea, numai unele paste sunt cu adevărat bune, atât de bune încât le poţi mânca goale, cu un dram de busuioc şi-o linguriţă de ulei de măsline.
Citește mai departe »
Gin-ul Tonic sau Gin si Tonic (Gin and Tonic) este tehnic un long drink deoarece conţine o bază alcoolică (ginul) şi un mixer (apă tonică) fără a avea celelalte componente necesare unui cocktail, dar datorită răspândirii există o poveste creată în jurul acestei băuturi.
Citește mai departe »
Se rade coaja de la o portocală, apoi se curăță partea albă rămasă și se taie în felii. Cele două portocale rămase se storc și se opresc 200 ml de suc. Ceapa se curăță și se taie cubulețe foarte mici. Pieptul de pui se asezonează cu sare și piper și se rumenește pe toate părțile în ulei.
Citește mai departe »
De obicei băuturile răcoritoare sunt asociate cu sezonul călduros. Nu văd de ce ar trebui să fi e asta o regulă. Uneori mi-e sete și atât, nu mai contează dacă este cald sau este frig afară.
Citește mai departe »
Se rade coaja de la o portocală, se taie portocala în două și se stoarce. Se bat foarte bine cu mixerul ouăle și zahărul pudră, se adaugă coaja rasa de portocală, sucul și lichiorul de ouă, apoi făina, praful de budincă și praful de copt.
Citește mai departe »
Puțini oameni se pot lăuda că stăpânesc arta culinară. Nu oricine poate găti Rață cu portocale și să garanteze că nu va da foc bucătăriei. Eu cu siguranță nu. Ca să gătesc este nevoie de răbdare, de atmosferă, de inițiativă.
Citește mai departe »
Cocktail-ul Rob Roy este o variație a Manhattan-ului, una din variațiile cunoscute şi acceptat ca rețetă internațională. Diferența dintre Rob Roy şi Manahattan este că în timp ce Manhattan-ul este făcut cu whiskey de secară, bourbon sau whisky canandian, Rob Roy-ul este făcut strict cu whisky scoțian (scotch).
Citește mai departe »
Deasupra aluatului se așează rotocoalele de portocală. Se coace în cuptorul preîncălzit timp de 25 – 30 de minute la 180°C.
Citește mai departe »
Se mai fierbe circa 1 oră după care se scoate carnea de o parte, 300-400 g se taie în cuburi potrivite ca mărime iar restul se poate folosi fie ca rasol, fie pentru o salată de boeuf. Supa se strecoară și se lasă la rece peste noapte, grăsimea care se va strânge la suprafață se îndepărtează, apoi se reintroduc bucățile de carne.
Citește mai departe »
Ceapa tocată și pâinea tăiată în cubulețe se rumenesc în unt apoi se lasă la răcit. Smochinele, caisele, baconul și nucile se taie mărunt. Se amestecă toate ingredientele cu verdeața tocată și lichiorul de portocale, sare și piper.
Citește mai departe »
Din compoziție se iau 8 linguri și se pun într-un vas la frigider. În compoziția rămasă se adaugă pe rând 6 gălbenușuri, praful de copt stins în puțină zeamă de lămâie, un praf de sare, zahărul vanilat. Cele 300 g de făină se încorporează treptat
Citește mai departe »
Mint Julep-ul este un cocktail foarte vechi care şi-a creat un reputație de-a lungul timpului, ca fiind o băutură gustoasă, simplă şi răcoritoare. Ca ingrediente, acest cocktail este unul foarte uşor de preparat deoarece componentele sale sunt puţine la număr şi uşor de găsit:
Citește mai departe »
Carnea de porc este prima opţiune pentru o friptură festivă de Crăciun. Cele mai bune bucăţi pentru friptură sunt spata, ciolanul, pulpa, muşchiul file (gătit întreg, eventual împănat sau glazurat în cruste dulci de fructe sau pe bază de miere cu muştar), cotletul (în special cel cu os).
Citește mai departe »
Carnea de porc este prima opţiune pentru o friptură festivă de Crăciun. Cele mai bune bucăţi pentru friptură sunt spata, ciolanul, pulpa, muşchiul file (gătit întreg, eventual împănat sau glazurat în cruste dulci de fructe sau pe bază de miere cu muştar), cotletul (în special cel cu os).
Citește mai departe »